Între creier şi vasele sanguine care îl înconjoară există o barieră, numită bariera hemato-encefalică, ce nu permite decât pătrunderea a foarte puţine molecule, necesare activităţii celulelor cerebrale. Din păcate, multe dintre medicamentele care ar fi utile nu pot pătrunde prin această barieră. Recent însă, o echipă de la Universitatea Cornell (USA) a găsit un mijloc de a forţa această barieră. Pentru aceasta, cercetătorii au identificat o moleculă situată pe suprafaţa externă a barierei, numită receptorul pentru adenozină. Acest receptor se comportă ca un „sertar“; când este activat, se deschide şi sângele poate pătrunde în creier. Cu ajutorul unei molecule organice numită NECA, s-a reuşit deschiderea acestui „sertar“ pentru mai mult de 18 ore. În acest fel, pe un model de boală Alzheimer la şoarece, aceasta a permis cercetătorilor să identifice, ulterior, o altă substanţă numită regadenoson, care este deja autorizată, cu altă indicaţie, pentru a fi utilizată la om. Se vor putea astfel testa medicamente noi pentru maladii ca: boala Alzheimer, boala Parkinson sau scleroza în plăci. 

- Cercetători de la Facultatea de Medicină din Seattle (USA) au efectuat, la 74 de pacienţi cu boala Alzheimer, un tratament cu insulină, administrată sub formă de pulverizaţii nazale, în două prize zilnice. Rezultatele au arătat o ameliorare semnificativă a memoriei acestor bolnavi. Încercând să explice mecanismele prin care s-a produs acest efect benefic, echipa de medici  a presupus următoarele: insulina ar avea un efect pozitiv la nivelul sinapselor, ar optimiza utilizarea glucozei în creier sau ar împiedica precipitarea unei proteine implicată în  apariţia acestei maladii.

- Diabetul zaharat este cauzat de scăderea sintezei şi secreţiei de insulină din pancreas. Insulina este produsul unor celule numite beta, care, prin activitatea lor, o eliberează şi reglează astfel concentraţia glucozei în sânge. La diabetic aceste celule sunt distruse. După câteva decenii de eşecuri, o echipă franceză a reuşit să creeze, în afara organismului, o linie de celule beta umane. Această realizare deschide două căi importante pentru terapia diabetului. Prima ar fi existenţa unui model excelent pentru a testa noile medicamente antidiabetice. Cea de-a doua cale este mult mai tentantă, şi anume de a plasa aceste celule în organismul uman, realizând astfel un fel de mini-pancreas. Celulele obţinute de francezi au fost rezultatul unei prelevări de celule stem de la un făt uman. Acestea au fost grefate la şoarece şi apoi, după ce s-au dezvoltat, au fost modificate pentru a se înmulţi continuu, fiind astfel selecţionată linia numită „EndoC-beta H1“. Din păcate, această linie nu poate fi transplantată direct la om, deoarece are caracteristica unei tumori. Este nevoie de alte manipulări genetice pentru a o face compatibilă cu parametrii necesari funcţionării unui pancreas normal.

- Încă din anii '60 ai secolului trecut, tulburările de atenţie au fost tratate cu o substanţă numită ritalină. Iată că, de curând, s-a observat că această substanţă poate determina cu rapiditate trezirea post-operatorie. La experienţe realizate la şobolan, trezirea s-a făcut în 90 de secunde, faţă de nici cinci minute la animalele netratate. Se încearcă aplicarea acestei substanţe şi în anesteziologia umană.