Mai întâi omul se izbăvește psihic. Însă întrucât acestea se manifestă la nivel duhovnicesc, se izbăvește și duhovnicește. În acest fel i se deschide drumul spre viața duhovnicească. Poate să nu aibă probleme psihologice, ci să fie doar egoist și să aibă alte păcate. Deși este bine din punct de vedere psihologic, este neizbăvit duhovnicește. Celălalt are probleme psihologice, dar dacă are încredere, dintr-o lovitură împușcă doi iepuri. Se izbăvește și duhovnicește, și din perspectiva psihologică.

Dacă găsești calea spre Dumnezeu, melancolia se transformă în pocăință. Ai un sentiment cumplit de inferioritate, care nu știi de când începe și ce rădăcini și ramificații are. Sentimentul de inferioritate poate deveni unul de smerenie. Un ascet se poate nevoi ani întregi pentru a ajunge la smerenie. Cel ce are sentimente de inferioritate și înțelege, lasă capul în jos și sentimentele de inferioritate se transformă în smerenie. Cel ce are sentimente de superioritate nu se izbăvește ușor. Cel ce are sentimente de inferioritate are pe tavă smerenia. Rămâne doar să o accepte și să o lucreze. 

(Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnița mea, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Bizantină, București, 2009, p. 116)