„Cel ce-şi înfrânează gura de la clevetire îşi păzeşte inima de patimi. Cel ce cugetă pururea la Dumnezeu în fiecare clipă vede (contemplă) pe Domnul şi alungă pe draci de la sine, şi dezrădăcinează sămânţa răutăţii lor. Cel ce cercetează sufletul său în toată clipa îşi are inima veselindu-se de descoperiri. Şi cel ce-şi adună privirea minţii înlăuntrul său vede în ea raza Duhului. Cel ce se scârbeşte de orice împrăştiere Îl vede pe Stăpânul înlăuntrul inimii sale. De iubeşti curăţia, în care se vede Stăpânul tuturor, să nu cleveteşti împotriva cuiva, nici să nu asculţi pe cineva care bârfeşte pe fratele tău. Şi, de se ceartă vreunii înaintea ta, închide-ţi urechile şi fugi de acolo, ca să nu auzi cuvinte de mânie şi sufletul tău să-şi piardă viaţa. Inima mânioasă este goală de tainele lui Dumnezeu. Iar cel blând şi smerit la cuget este izvor al tainelor veacului celui nou.”

(Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia X, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 198)