După cum copiii fără griji nici nu bănuiesc lupta cea aprigă a vieţii, în care se zbate lumea din jurul lor, la fel mulţi oameni nu bănuiesc lupta duhovnicească cea aprigă pe care o poartă Hristos, cu oastea sa de îngeri şi sfinţi, împotriva puterilor întunericului din lume.

Numai despre omul duhovnicesc se poate spune că a trecut de vremea copilăriei, oricât de copil ar fi el în alt înţeles. De aceea omul duhovnicesc, privind asupra lumii ca mama asupra copilului ei lipsit de judecată, o vede înconjurată de grozave primejdii.

Şi precum copilul nu înţelege deseori sfaturile şi mustrările părinţilor, care cu ochi ager îşi conduc copilul prin primejdie, tot aşa multora dintre oameni le par fără înţeles sfaturile şi mustrările oamenilor duhovniceşti. Deoarece mulţi socotesc de neînţeles şi neadevărate viziunile pe care le au oamenii duhovniceşti şi prăpastia nevăzută deasupra căreia ei înşişi dorm.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, p. 98)