Depărtarea între duşmani măreşte ura dintre duşmani. Depărtarea între prieteni măreşte simpatia dintre prieteni. Depărtarea mamei de copil măreşte şi dragostea mamei, şi a copilului.

Depărtarea noastră de Dumnezeu măreşte dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Când simţim acest lucru, ruşinea ne arde ca un fier încins şi ne întoarcem la Dumnezeu cu paşi mai repezi decât atunci când am fugit de El. Ne întoarcem şi cu o dragoste întărită. Istoria sufletelor celor mai mulţi oameni nu este o neîncetată aflare aproape de Dumnezeu şi nici o neîncetată aflare departe de Dumnezeu, ci când depărtare de Dumnezeu, când întoarcere la Dumnezeu.

O, măcar cele din urmă zile ale noastre pe pământ să nu fie în depărtare de Dumnezeu, ci în nemijlocita apropiere a lui Dumnezeu!

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei și Jicei, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București,  2009, pp. 61-62)