Adam și Eva și toți urmașii lor vedeau și văd lucrurile lumii numai sub aspectul lor exterior, acest chip care se schimbă încontinuu, care vine și pleacă, precum frumos spune Sfântul Apostol Pavel corintenilor: „Căci chipul acestei lumi trece” (I Corinteni 7, 31). Însă în adâncul lucrurilor lumii nu putem vedea ce se ascunde.

Vedem un bărbat frumos sau o femeie frumoasă, dar nu știm dacă sunt buni și dacă sunt sănătoși; nu pot ochii noștri să vadă ce se ascunde în spatele pielii și încă nu putem spune dacă acest bărbat frumos este și bun, deștept, capabil, puternic, sfânt, harismatic sau dacă este un om căzut, un hoț frumos, un dictator sau un viclean cu chip frumos, un mincinos sau un calomniator frumos. […]

Odată cu căderea am pierdut capacitatea de a vedea în adânc, de a avea judecăți și concluzii corecte despre lume și de a numi corect diversele ființe. Iată de ce Hristos ne spune: „Nu judecați după înfățișare” (Ioan 7, 24).

Așadar, ca să vedem ce se întâmplă dincolo de înfățișare și sub aparențe, trebuie să căutăm mult, să cercetăm în adânc și după aceea, cu multă prudență, să spunem că acesta este un bărbat bun, aceasta este o femeie rea, acesta este un lucru folositor, acela este dăunător. O, de-am avea noi ochii lui Adam, am vedea adevărul în jurul nostru, n-am face niciodată greșeli, nu ne-ar păcăli nimeni. Dar s-a dus acest privilegiu, l-am pierdut odată cu păcatul primordial.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia și lumea, traducere din limba greacă de Părintele Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2012, pp. 62-63)