Moartea e, și pentru creștin, un amurg încărcat de melancolie. Despărțirea de lumea aceasta e grea. Și soarele când apune se uită parcă înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întreagă și care se acoperă de umbră.

Dar așa cum soarele răsare în altă lume, la fel și creștinul, prin Învierea din morți a lui Iisus Hristos, a primit încredințarea că după apus urmează un strălucitor răsărit de soare, urmează o nouă zi, o nouă viață. „A murit”, o să se spună și despre mine și despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu știu când va sosi.

(Înaltpreasfințitul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui ‒ un ghid al frumuseții lăuntrice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009, pp. 72-74)