La drept vorbind, în adevăratul înțeles al cuvântului despărțirea sufletului de trup nu este moarte; ea este doar urmare a morții. Mai este încă o moarte neasemuit mai groaznică! Moartea aceasta este începutul și izvorul tuturor suferințelor omenești, atât sufletești cât și trupești, și al acelei cumplite suferințe care este singura numită „moarte” de către noi. „Adevărata moarte”, spune Cuviosul Macarie cel Mare, „este ascunsă înlăuntrul inimii și prin aceasta omul cel din afară a murit de viu. Dacă cineva a trecut de la moarte la viață în taina inimii, acela cu adevărat viază în veci și nu mai moare. Măcar că trupurile unora ca aceștia se și despart pentru o vreme de suflete, totuși sunt sfințite și cu slavă vor învia. De aceea și numim „somn” moartea Sfinților.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, Editura Sofia, p. 71-72)