Să învăţăm blândeţea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a spus: “Învăţaţi-va de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29), şi să alungăm de la noi orice mânie. Dacă se va ridica cineva împotriva noastră, noi să ne smerim; dacă se va purta cineva cu trufie faţă de noi, atunci noi să ne străduim să fim prevăzători. Dacă cineva ne va lua în râs sau va spune tot felul de cuvinte batjocoritoare pe seama noastră, nu trebuie să îi răspundem la fel, pentru ca sa nu atragem pedeapsă asupra noastră, răzbunându-ne.

Mânia este ca o fiară, dar una rea şi fioroasă. Pentru a o îmblânzi, ar trebui să citim din Sfânta Scriptură şi să spunem: “Pământ eşti” (Facere 3, 19) şi “Pentru ce se trufeşte cel care este pământ şi cenuşă?” (Sirah 10, 9), precum şi “Iuţimea mâniei lui cădere îi este” (Pilde 11, 25). Cu adevărat, nimic nu este mai urât decât o faţă mânioasă, dar mai ales un suflet mânios. Căci, atunci când se îndepărtează murdăria, se simte un miors urât, la fel se întâmplă şi cu sufletul, plin de mânie, care din această cauză se sluţeşte.

Am putea spune că noi nu putem răbda batjocoririle duşmanilor noştri. Dar, dacă duşmanul ne spune adevărul, cu atât mai mult ar trebui să ne îmblânzească şi să îi mulţumim că ne-a ajutat să descoperim partea cea rea a sufletului nostru.

(Pr. Evghenie Şestun, Familia ortodoxă, Editura Sofia, pp. 34-35)