Investigarea unui bolnav care prezintă cefalee trebuie să fie riguroasă şi să se insiste asupra localizării, modului în care a debutat, a intensităţii durerii, a duratei, a factorilor precipitanţi sau agravanţi, dacă există simptome asociate şi asupra antecedentelor familiale.

La copil se pot observa următoarele categorii de cefalee:

- cefalee vasculară de tip migrenă;

- cefaleea din sinuzită;

- cefaleea când există tulburări de acomodare vizuală;

- cefaleea din boli inflamatorii intra sau extracraniene (meningite, meningoencefalite);

- cefaleea prin tracţiune (tumori cerebrale, hematoame, abces cerebral);

- cefaleea prin scăderea cantităţii de lichid cefalorahidian, ce apare după puncţii rahidiene la bolnavul sănătos şi care se intensifică dacă bolnavul ridică capul. Boala evoluează spre vindecare în câteva zile;

- cefaleea prin hipertensiune intracraniană;

- cefaleea din hipertensiunea arterială este mai intensă dimineaţa la deşteptare;

- cefaleea vasculară nemigrenoasă apare din cauza vasodilataţiei arterelor intracraniene în caz de hipoglicemie, hipoxie;

- cefalee cu afecţiuni psihice în caz de depresie şi anxietate.

Migrena poate fi întâlnită la copilul mare, dar şi la adult. Ca definiţie, migrena este o boală familială caracterizată prin atacuri repetate de cefalee, variabile  ca intensitate, frecvenţă şi durată. De obicei, cefaleea este unilaterală, asociată cu anorexie, greaţă şi vomă, fiind precedată şi, uneori, însoţită de tulburări neurologice sau psihice.

La copil, diagnosticul de migrenă este posibil de stabilit pe baza unor simptome ca: greaţă sau vărsături, cefalee pulsatilă, dureri abdominale, antecedente familiale de migrenă.

Criza de migrenă are ca simptom principal durerea de cap de intensitate mare pe jumătate de cap, de durată scurtă, de la câteva ore până la jumătate de zi, fiind însoţită de indispoziţie, apatie, somnolenţă, greaţă şi vărsături. La începutul crizei apar mai totdeauna tulburări vizuale.

Atacurile de migrenă pot fi uşor confundate cu atacuri bilioase sau cu greaţa, apărute după mersul cu autobuzul sau cu trenul. Uneori, accesele de migrenă pot fi precipitate de lovituri la nivelul capului, în timpul jocului, care, chiar dacă sunt minore, la un copil sensibil pot declanşa o criză acută. Dacă atacul migrenos apărut în urma unui traumatism cerebral este însoţit şi de tulburări de vorbire, atunci se consideră a fi legat de o complicaţie a traumatismului cerebral.

Apariţia acestor crize obligă medicul de familie să colaboreze cu medicul specialist neurolog, pentru a trasa diagnosticul şi pentru a institui un tratament simptomatic, dar şi tratamentul profilactic, care constă în menajarea copilului ce prezintă aceste simptome. De asemenea, vor trebui atenuaţi factorii stresanţi din familie sau de la şcoală, program limitat de vizionare tv sau acces la internet. Orele de culcare târzii reprezintă şi ele un factor precipitant, ca şi alimentaţia neregulată sau gustarea de dimineaţă luată în pripă.