Supravegherea medicală a sarcinii se realizează prin consultaţia prenatală, act medical deosebit de important, care se desfaşoară pe tot parcursul evoluţiei sarcinii. Este constituită deci, dintr-o serie de consultaţii medicale acordate gravidei, pe parcursul acestora recomandându-se analize (curente şi specifice fiecărui caz) şi investigaţii ecografice.

Obiectivele consultaţiei prenatale sunt: diagnosticul de sarcină, de vârstă a sarcinii şi dată probabilă a naşterii, fixarea diagnosticului de evoluţie a sarcinii şi, în final, formularea diagnosticului de naştere şi alăptare. Consultaţia prenatală este efectuată de medicul de familie,  în colaborare cu specialistul ginecolog, care pune diagnosticul de sarcină, ajută la formularea prognosticului de evoluţie a sarcinii şi ia decizia asupra modului de rezolvare a naşterii. Medicul de familie aduce informaţiile despre starea de sănătate şi condiţiile de viaţă şi de muncă ale cuplului.

Consultaţia prenatală iniţială trebuie să fie efectuata în primele trei luni ale sarcinii, cât mai precoce, deoarece, chiar şi în cazurile cu sarcină normală, gravida poate începe tratamentul profilactic al unor malformaţii fetale sau al unor carenţe alimentare, trebuie să cunoască riscul unor medicamente luate la întamplare şi al unor factori de mediu extern ce ar putea influienţa negativ evoluţia sarcinii şi care ar putea fi evitaţi.

Prognosticul de evoluţie a sarcinii poate fi bun, rezervat sau prost. Dacă prognosticul de evoluţie a sarcinii este bun, gravidele din această grupă vor fi consultate de medicul de familie, care le va indica ritmul consultaţiilor, analizele şi investigaţia ecografică. Este vorba, în general, de femei tinere, sănătoase, din familii organizate, cu condiţii de viaţă şi muncă nenocive, fără risc ereditar şi care s-au mai confruntat, eventual, cu 1-3 sarcini cu evoluţie şi finalizare normală. Dar şi în cadrul acestei grupe pot apărea, uneori, stări patologice generale sau locale, care trebuie semnalate prompt medicului de familie. Acesta recurge la consultul interclinic şi lărgeşte gama investigaţiilor de la caz la caz.

A doua categorie este a gravidelor cu prognostic de evoluţie a sarcinii rezervat, fie din cauza riscului de avort sau de naştere prematură, fie din cauza unor afecţiuni materne preexistente sau concomitente sarcinii. Supravegerea şi tratarea lor necesită colaborarea medicului de familie cu ginecologul sau şi cu medicii de alte specialităţi. Tratamentul prescris pentru menţinerea sarcinii este uneori îndelungat, efectuat parţial ambulatoriu, parţial în condiţii de spitalizare şi necesită o cooperare deosebită a gravidei. Din fericire, succesul terapeutic este bun, sarcina evoluând de multe ori aproape de termen sau reducând handicapul marii prematuritaţi. Afecţiunile materne asociate sarcinii, în marea majoritate, se agravează influenţând negativ starea de sănătate a gravidei şi calitatea nou-născutului sau producând  întreruperea prematură a sarcinii.