Ce este monahul?  Monah este cel ce șade afară din lume și cel ce se roagă pururea lui Dumnezeu să dobândească bunătățile cele veșnice. Monah este trup curat, gură adevărată, inimă curată și minte luminată. Monah este cel ce are numai cele ale lui Dumnezeu în toată vremea și în tot locul și în tot lucrul.  Monah este silirea neîncetată a firii și paza necontenită a simțurilor. Monah este cel ce a devenit împătimit de virtuți cum sunt cei împătimiți de plăceri. Monah este adâncul smereniei în care tot duhul viclean se prăbușește și se îneacă. Monahul este chipul îngerului pământesc care își eliberează rugăciunea și cântarea lui cu râvnă și dor dumnezeiesc de toată trândăvia și împuținarea sufletului. Monah este pomenirea de neuitat a morții și plânsul neîncetat cum arată și îmbrăcămintea lui. Căci toți cei care își plâng morții se îmbracă în negru. Așa cum nu tot cel ce se botează se și mântuiește, de nu va dobândi și faptele cuvenite creștinului, tot așa nici tot cel tuns nu se mântuiește, ci cel care, dacă își va păzi cele monahicești cum se cuvine și cum este cu putință, nu se mai îngrijește de cele ale vieții cuiva, ci purtându-și crucea Îi urmează Domnului afară din lume în lepădarea de toate și de sine.

Creștin este imitarea lui Hristos atât cât îi este cu putință omului cu faptele și cuvintele, crezând în cugetul lui în mod ortodox în Sfânta Treime, Unul Dumnezeu, Căruia Se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în veci. Amin.

Preafrumoase Stihuri

Ca o albină ți-am adunat, prietene,
Din Raiul cel înțelegător al Scripturii
cuvintele izvorâtoare de miere ale mântuirii.

Prin ele, unind pentru mine, ca pe-o cerească rouă,
voia cea bună cu harul dumnezeiesc
fă mierea faptelor celor bineplăcute
și ca un fagure, viața luminată.

(Teognost, Tezaurul, în curs de editare la Editura Doxologia)