În așa fel trebuie să trăim nevoița noastră noi, creștinii, încât ceilalți să nu prea știe ce nevoință avem. Iosif a trăit în așa fel în casa lui Faraon, încât a câștigat dragostea și respectul acestuia, s-a căsătorit cu fiica mai marelui preoților egiptului care, desigur, era un preot idolatru, un preot care aduce jertfă demonilor. Și cu atâta înțelepciune s-a purtat dreptul Iosif, încât nici de Dumnezeu Cel Viu nu s-a îndepărtat și nici pe ceilalți nu i-a sfidat prin evlavia sa, nu i-a smintit, nu i-a ridicat împotriva sa. Lot a putut fi drept în Sodoma, între homosexuali și păcătoși de tot felul. De ce? Pentru că nu i-a judecat. De aceea el a fost Lot.

Asa că viața sfântă nu vede în ceilalți sminteală. Pentru că e smerită, pentru că nu judecă. Și dacă avem această stare, biruim toate. Și nu mai avem împotrivire.