Cel care fură şi introduce la el în casă lucrul furat, introduce blestemul lui Dumnezeu. Niciodată nu trebuie să avem în casă un lucru furat. Trebuie ori să se înapoieze lucrul în chip discret, la cel de la care s-a luat, ori să se dea altei persoane.

Omul care este păgubit blesteamă pe cel care l-a furat. Acel blestem va veni cândva asupra celui care a furat. S-au întâmplat multe cazuri când s-au furat lucruri şi s-au ţinut în casă ori s-au folosit. După un timp au venit peste hoţ boli foarte grele, până la paralizie, ori au venit peste copii lui. Peste unii a adus diavolul certuri sau peste alţii au venit diferite patimi. Nu s-au spovedit, nu au aruncat lucrul furat din casa lor şi au venit peste ei mari pedepse de la Dumnezeu.

Chiar dacă nu vine imediat, va veni mai târziu când nici nu se aşteaptă omul sau dacă nu vine pedeapsa peste cel care a furat, sigur va veni peste copiii lui. S-au întâmplat cazuri când cineva a furat de la un om sărac. Acel om a plâns înaintea lui Dumnezeu şi nu după mult timp a văzut minune, cum Dumnezeu i-a adus lucrul înapoi şi l-a pedepsit pe cel care a furat.

Niciodată să nu ne bucurăm de un lucru care nu-i al nostru, să-l dăm la altcineva dacă ne-a parvenit în vreun fel sau altul.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici – Gorj, 1998, Editura Albedo, p. 77)