La sugarii alimentaţi artificial există riscul malnutriţiei, prin aport cantitativ, dar mai ales calitativ, insuficient. Malnutriţia apare îndeosebi în cursul alimentaţiei cu lapte de vacă proaspăt sau lapte praf integral, căreia se adaugă, de regulă, hipovitaminoze multiple şi carenţă de fier.

De obicei, sugarul alimentat cu lapte de vacă proaspăt sau lapte praf integral prezintă tendinţă spre constipaţie. Prezenţa semnelor de fermentaţie trădează excesul de făinoase în lapte.

Intoleranţa faţă de laptele de vacă se manifestă destul de devreme şi cel mai des printr-o diaree cronică, ca urmare a unor tulburări de digestie şi malabsorbţie a proteinelor şi lipidelor.

Intoleranţele faţă de laptele de vacă pot fi şi consecinţa sensibilizării sugarului faţă de proteinele laptelui. Astfel, alergia la laptele de vacă este tot mai frecventă şi se manifestă clinic printr-o diaree cronică şi simptomatologie cutanată.

Laptele proaspăt de vacă, prin potenţialul infecţios pe care îl prezintă, ca vector şi mediu de cultură, cât şi prin dificultatea pe care o ridică în ceea ce priveşte păstrarea şi prepararea prânzurilor este, pe bună dreptate, foarte rar recomandat ca atare în alimentaţia sugarului, fiind  cu totul contraindicat în alimentaţia prematurului şi a nou-născutului.

Chiar dacă s-au obţinut succese în alimentaţia artificială a sugarilor, prin folosirea produselor imunizate, riscul apariţiei incidentelor nu a fost înlăturat.

O alimentaţie mixtă, chiar cu o cantitate mică de lapte matern, este preferabilă unei alimentaţii artificiale. Alegerea preparatului dietetic folosit în cursul alimentaţiei mixte se va face în raport de vârsta sugarului şi cu starea lui de dezvoltare, după criteriile alimentaţiei artificiale.

Alimentaţia mixtă impune respectarea cu stricteţe a principiilor şi normelor practicii şi ale tehnicii alimentaţiei artificiale, riscurile incidentelor posibile fiind asemănătoare.