Mai întâi trebuie să părăsim păcatul şi să ne ferim de ocaziile care duc la păcat, iar să deznădăjduim nu trebuie nicidecum, căci deznădejdea pierde nădejdea mântuirii, ne aruncă în greşeli şi mai mari şi este socotită înaintea lui Dumnezeu cel mai greu păcat.

Mai bine să vă căiţi şi să vă smeriţi totdeauna decât să deznădăjduiţi; prin pocăinţă şi smerenie atrageţi asupra voastră harul lui Dumnezeu şi ajutorul Lui.

Deznădejdea este păcat de moarte. Fugi de el. Şi crede în Milostivul Dumnezeu şi în Ocrotitoarea noastră, Născătoarea de Dumnezeu, şi în sfinţi. Ei pot face totul. Dar trebuie neapărat să te smereşti şi să rabzi.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 126-127)