La Aiud m-a chemat un colonel:

- Vorbiți-mi de existența lui Dumnezeu! – spune colonelul.

- Dumneavoastră, la vârsta aceasta, îmi puneți o întrebare de școală primară? Ochii cu care vedem, inima care ne ține-n viață și care iubește sunt daruri omenești sau de la Dumnezeu? Acestea dovedesc existența lui Dumnezeu. Însăși faptul că suferim și trăim este un argument.

Văzând că este înfrânt, a întrebat:

- Care este ultimul tău cuvânt?

- Sunt gata să mor pentru ce vă spun!

- Luați-l de aici! Gata!

(Ieromonah Benedict Stancu, Iată duhovnicul: părintele Arsenie Papacioc, vol. 2, Editura Sophia, București, 2006, p. 49)