Toate aceste rânduieli pe care le dă duhovnicul la mărturisire poartă numele de canon (adică dietă duhovnicească). Iată ce scrie Cuviosul Nicodim Aghioritul, în sfătuirea către duhovnic. „Nu uita, duhovnice, de a sfătui pe cei păcătoşi ca să nu-şi pună nădejdea în canon, nici să nu creadă că numai prin canon sau prin îndreptarea lor vor dobândi iertarea păcatelor de la Dumnezeu!”. Nicidecum, căci aceasta este o părere greşită a ereticilor. Păcatul fiind o răutate nemărginită (care aduce ocară lui Dumnezeu, Celui nemărginit) nu este cu putinţă să dezlege numai prin faptele sau îndreptările omului, căci, după graiul Sfântului Prooroc: „Toţi ne-am născut cu întinăciune, ca o cârpă lepădată este toată dreptatea noastră” (Isaia).

Să avem toată încredinţarea că luăm iertarea păcatelor prin mila cea nemăsurată a lui Dumnezeu, prin răscumpărarea săvârşită de către Fiul lui Dumnezeu, prin moartea Sa şi prin sângele Său cel vărsat pe Cruce (şi apoi prin sârguinţa noastră). Cum zice şi Sfântul Apostol Pavel: „Nu prin lucrurile pe care întru dreptate le-am făcut noi, ci după a Lui milă ne-a mântuit pe noi” (Tit 3,25). Iar în cartea întâi a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan zice: „Sângele lui Hristos ne curăţeşte pe noi de tot păcatul”. Aceasta se adevereşte şi prin cuvintele pe care însuşi Dumnezeu le rosteşte către Sfântul Prooroc Isaia, zicând: „Eu sunt care şterg fărădelegile tale, pentru Mine!” (adică prin milostivirea Mea).

 

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu  sufletul nevoiaș ca mine... , Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 329)