La unii rânduieşte duhovnicul să facă metanii mari sau închinăciuni. La alţii le rânduieşte post mai îndelungat, unora le porunceşte să nu mănânce carne şi să nu bea vin, iar pe alţii îi opreşte de a se împărtăşi cu Sfintele Taine, pentru o vreme oarecare sau pentru toată viaţa. La unii le rânduieşte să facă mai multe rugăciuni sau milostenii, pe unii îi îndeamnă să citească mai mult din cărţi sfinte (Psaltirea sau Vieţile Sfinţilor), pe mireni îi opreşte de a merge la teatru sau la petreceri, pe unii îi îndeamnă să-i sfătuiască pe cei neştiutori, iar la alţii le poruncesc să păzească mai mult tăcerea.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu  sufletul nevoiaș ca mine... , Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 32)