Până la apariţia Luminii Divine, noi trăim ca nişte orbi. În afară de această Lumină, noi nu cunoaştem păcatul; fără ea, nu se descoperă înaintea noastră căderea omului în dimensiunile ei reale. Numai Duhul Sfânt, prin inspiraţia Sa, ne face capabili să vedem tragedia propriei noastre stări şi, prin noi, mai târziu, să retrăim marea dramă a întregii istorii mondiale a omenirii.

(Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, p. 83)