Sensibilitatea dinţilor este denumită ştiinţific hiperestezie dentinară şi se manifestă printr-o durere dentară intensă de scurtă durată, provocată de stimuli termici (rece, cald) sau chimici (dulce, acru). Senzaţia pe care o acuză aceşti pacienţi este de „curent electric”.

Sensibilitatea dentinară apare atunci când dentina este descoperită, nu mai este acoperită de smalţ şi expusă direct stimulilor termici şi chimici. Sensibilitatea pulpară este o reacţie apărută la nivelul pulpei dentare şi apare atunci când există carie sau infecţie, după o plombă pusă recent, în urma bruxismului - scrâşnitul dinţilor.

Dinţii devin sensibili în urma unui periaj foarte riguros şi incorect realizat, în urma căruia smalţul de lângă gingie dispare şi dentina este expusă direct; în afecţiunile gingivale, când rădăcina dinţilor este expusă şi permite pătrunderea stimulilor enumeraţi mai sus; în cazul dinţilor fisuraţi; după utilizarea produselor de înălbire a dinţilor; în urma bruxismului; vârsta şi dieta (alimentele acide, sucurile carbogazoase, dulciurile) sunt alţi factori care pot determina sensibilitatea dinţilor. Periajul cu o periuţă foarte dură, abrazivă, realizat violent, este o altă cauză a sensibilităţii dentinare.

Medicul dentist va adapta tratamentul în funcţie de tipul şi cauza sensibilităţii dentinare. El va recomanda pacientului o pastă pentru desensibilizare, care să diminueze simptomele, va realiza o clătire cu fluor sau va utiliza un gel special, care protejează dinţii sensibili. Acolo unde este cazul va realiza „plombe” în spaţiile de lângă gingie ale dintelui, unde dentina este direct expusă cavităţii orale. Medicul poate recomanda folosirea în igiena zilnică, pe lângă pasta de dinţi, şi a unei ape de gură pentru dinţi sensibili.