Distincția aristocratică a scriiturii creștine

Prezentare de carte

Distincția aristocratică a scriiturii creștine

Atent la nuanțe, Părintele Nicolae Dura scrie cu atenția fragilă a slujirii liturgice. Concentrat, luminos și acordat adevărului. Veți descoperi o serie de pagini de istorie națională desfășurate în ethosul Vienei care, în adânc, vă vor aduce aminte de ce preoțimea românească ar merita, măcar din când în când, să fie recunoscută ca memorie activă a Crucii asumate în Iisus Hristos de oamenii României.

Pe minunatul Părinte Profesor Nicolae Dura l-am descoperit dintâi în lectura de specialitate, apoi împreună – slujind la altarul Ortodoxiei din Viena și în împreună-lucrarea catehetică propusă tinerei generații. La plecarea sa în 1993 la Viena, pentru a deveni parohul comunității ortodoxe de acolo, ocupa postul de Lector în cadrul Facultății noastre, unde fusese pe rând duhovnic tinerilor studenți și mai apoi asistent universitar (1982-1989).

Citisem multe dintre studiile sale despre cateheza biblică iar susținerea Tezei sale de Doctorat (susținută în 1997) și apoi publicarea ei – Propovăduirea Cuvântului și Sfintele Taine. Valoarea lor în lucrarea de mântuire (București, 1998, 288 pg.) – le socotesc ca un punct de reconfigurare al profilului specializării teologie-catehetică în ansamblul teologiei-practice. Mai ales că îndrumătorul muncii sale academice era Părintele Constantin Galeriu. O serie de studii apărute în volume ori articole risipite cu bucuria scrisului în reviste de specialitate (redactează și publică revista „Chemări a Hristos” a parohiei ortodoxe din Viena) ne-au apropiat mai mult iar volumul Biserica trăită departe. Viața religioasă a românilor trăită departe (București, 2005, 320 pg.) precum și eforturile sale pastoral-administrative m-au entuziasmat și încurajat în propria abordare misionar-pastorală.

Pentru aceasta, publicarea volumului său: Preot Dr. Nicolae Dura, Chemări la Hristos (Editura Andreiana, Sibiu, 2021, 556 pg.) spunem că apare, în contextul prăznuirii celor 171 de ani de existență ai Tipografiei Șaguniana din Sibiu, ca un fericit omagiu adus teologiei vii, pastorale și catehetice deopotrivă. Volumul cuprinde texte ce au fost publicate în periodicele bisericești: Vestitorul Ortodoxiei și Ziarul Lumina (București), Telegraful Român (Sibiu) și pe parcursul celor 29 de ani de lucrare editorială la revista, amintită deja de noi, Chemări la Hristos (Viena). Sunt etape de scriitură și realitate istorică diferite, fără a fractura însă întregul cărții, propuneri de analiză din perspective diferite, armonii emoționale cu tâlc. Cartea dispune de un Cuvânt de Binecuvântare (semnat IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, pp.11-12) și Jubileu Binecuvântat (semnat de IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei și Europei Centrale și de Nord, pp. 13-16), Părinții Arhierei-prieteni ai autorului. Apoi autorul își grupează textele pe tematica: Din învățătura Bisericii noastre (pp. 17-98); Sfintele Taine (pp. 99-126); Sfinții noștri (pp. 127-164); File din istoria noastră creștină (pp. 165- 198); Recenzii (pp. 199- 242); Efigii dragi (pp. 243- 280); Pomeniri (pp. 281- 324); Reportaje (pp. 325- 378); Aniversări (pp. 379-398); Pelerinaje (pp. 399- 420); Cultura (pp. 421- 434); Unitate/ Diversitate (pp. 435-470) și Teme de actualitate (pp. 471-550).

Suntem dinaintea unei scriituri vii, pornită din sfera înaltă a cercetării – citiți paginile primei părți, eminamente catehetice, care privesc învățătura Bisericii din perspectiva comunicării acestora către cititor, ori Cuvântul Domnului și rostirea omului (pp. 527-539) – spre imediata trăire în cotidianul vienez ori european, universal deseori. Pagini de cateheză realistă, de teologie și antropologie creștină, reportaje vii, scrise în cea mai bună vibrație jurnalistică, altele de frumoasă emoție- mai ales rememorările unor persoane – și altele de motivare internă a unor acțiuni (capitolul Unitate/Diversitate) fac din volum un soi de Jurnal Pastoral extrem de prețios în contextul Anului Pastoral al Diasporei.

Atent la nuanțe, Părintele Nicolae Dura scrie cu atenția fragilă a slujirii liturgice. Concentrat, luminos și acordat adevărului. Veți descoperi o serie de pagini de istorie națională desfășurate în ethosul Vienei care, în adânc, vă vor aduce aminte de ce preoțimea românească ar merita, măcar din când în când, să fie recunoscută ca memorie activă a Crucii asumate în Iisus Hristos de oamenii României. Un volum prețios. Mai ales viitorimii care va căuta argumente ale continuității pastorale în Diasporă. Dar și generației de astăzi care se mai întreabă ce face Biserica pentru cei care își trăiesc cotidianul departe de Acasă. Prin aceste texte poate înțeleg că Biserica se face, celor plecați, Acasă!