Îl vom sărbători pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În fiecare an Îi cinstim ziua de naștere, unii mai mult, alții, mai puțin. S-a coborât din Cer, întrupându-Se de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, pentru a ne răscumpăra dintr-o datorie pe care El nu o făcuse pentru faptul că noi am căzut într-o „datorie” pe care nu o puteam plăti. A venit în ajutorul nostru ca să ne ridice și să ne elibereze din cauza neascultării noastre. Nașterea lui Hristos este făgăduința, este soluția iubirii lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Dumnezeu a venit la noi ca un prunc, ca un copil, pentru ca noi să devenim fii ai lui Dumnezeu! Și a murit ca un adult...

Îngerul Gavriil a anunțat vestea cea mântuitoare; Fecioara Maria a trăit aceasta ca o mamă adevărată; Iosif, a acceptat-o; preoții, cărturarii, fariseii și saducheii au contestat-o, refuzând să accepte împlinirea profeției care era scrisă de mult timp în Cuvântului Vechiului Testament, un text care era consemnat de aproape 800 de ani: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu, și vor pune numele lui Emanuel” (Isaia 7,14).

Dar noi, ce facem și ce anume sărbătorim? Din nefericire, Crăciunul a ajuns o sărbătoare comercială care nu prea are legătură cu Nașterea Domnului, ci cu alergatul după „bunătăți” prin haosul magazinelor, după globuri și beteală, inversând Realitatea venirii în lume a Mântuitorului cu „magia sărbătorilor”. Suntem într-un cosumism integrat în globalism. Sau, de fapt, poate mulți dintre noi nici nu știm exact unde suntem în raport cu Hristos. Desigur, și cele pământești sunt bune și frumoase, însă nu și atunci când le punem pe toate înaintea lui Dumnezeu!

Dar, același timp cu Nașterea, vine și primul pas spre Golgota. Doamne, ai grijă de noi! „Dumnezeu Preabunul, ne-a trimis Crăciunul, cu har și bucurie, și aici să fie!”

Să aveți parte de sărbători cu bucurie, și liniște sufletească, trăind clipele cele mântuitoare alături de cei dragi, în sfânta biserică și în familiile dumneavoastră, în lumina Stelei de la Răsăritul Betleemului!