Doar Cel ce S-a coborât din Cer, Fiul Omului, Care este în Cer, putea să aducă mărturie lumii despre ceea ce este în Cer, cum este Dumnezeu, care sunt realitățile duhovnicești în acea lume, cum este lumea duhovnicească în jurul lui Dumnezeu și ce se întâmplă cu sufletele omenești după moartea trupească. Și ce a văzut și a auzit, aceea mărturisește. Mărturia Lui este, putem spune, cu totul empirică pe plan duhovnicesc. El nu mărturisește după logica pământească, nici după concluziile rațiunii omenești, nici după deșteptăciunea și filosofarea omului pământesc, ci după ceea ce a văzut și a auzit, Vestitorul ceresc al realităților cerești. Am venit în lume ca să mărturisesc adevărul, pe care niciodată nimeni dintre pământeni nu a putut să-l mărturisească cu fidelitate. Iar mărturia Sa El a numit-o Vestea de Bucurie.

Vestitorul ceresc al Veștii de Bucurie mărturisește că Dumnezeu este Unul, în veșnică armonie treimică a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, că Dumnezeu nu este numai Creator, ci și Tată, adică cea mai dragă și mai apropiată rudenie a tuturor celor care vor să fie fiii Săi; că Dumnezeu ca Tată este însăși esența dragostei, și că din dragoste față de neamul omenesc a trimis pe Unul-Născut Fiul Său în lume ca să mântuiască lumea; că sufletul omenesc are mai mare valoare decât toată lumea materială; că există nenumărate oști îngerești în acea lume, și că acelea – câteodată pe văzute, altădată pe nevăzute, dar fără contenire – acționează asupra oamenilor în drama acestei lumi; că drepții după moarte strălucesc ca soarele în acea lume; că Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât în lume ca din oamenii viermi să facă fii ai lui Dumnezeu sau dumnezei, potrivit dorinței și milei Tatălui.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, 2009, pp. 13-14)