Dorind să dobândeşti virtutea, tu, bineînţeles, te-ai rugat lui Dumnezeu să ţi-o dăruiască; rugându-te pentru ea, tu nu ai putut să nu te rogi şi pentru căile şi mijloacele pentru primirea acestui dar. Dar Dumnezeu nu dă, de pildă, virtutea răbdării fără necazuri şi nici virtutea smereniei fără prilejurile aducătoare de smerenie ale ocărilor şi necinstirilor. De aceea, după ce te-ai rugat pentru aceste virtuţi, El ţi-a şi trimis prilejurile corespunzătoare lor. Deci ce faci tu acum, dacă fugi de ele şi le eviţi? Respingi ajutorul lui Dumnezeu, pentru care te-ai rugat, şi îţi baţi joc de darul Lui.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2013, p. 164)