1. O femeie, care nu îl întâlnise niciodată pe Sfântul Nectarie († 1920) în viață, povestea că soțul său (care nu era neapărat un om credincios) i-a sărutat mâna dreaptă a sfântului ierarh în timpul slujbei de înmormântare pe când trupul său era mutat de la Atena la Eghina. Spre mirarea sa, acesta a simțit mâna Sfântului moale și caldă și de atunci a devenit un om cucernic și credincios.

După ce a auzit povestea spusă de soțul său, femeia s-a întristat că nu avusese și ea ocazia să se închine la trupul sfântului. Însă în aceeași seară, sfântul i s-a arătat. Se făcea că se află într-o biserică stând în fața Ușilor Împărătești, înconjurat de lumină și slujind Sfânta Liturghie, în timp ce credincioșii din biserică strigau: Nectarie a devenit sfânt! Apoi, împreună cu fiul său, aceasta s-a apropiat de el, și primind binecuvântare a plecat bucuroasă.

La scurt timp după aceea a vizitat mănăstirea pentru a se închina la mormântul ierarhului. Când a văzut fotografia sa, a rămas uimită din cauza asemănării cu persoana din vis, căci, așa cum am mai spus, nu îl văzuse niciodată în viață.

2. La cinci luni de la moartea Sfântului Nectarie, maicile voiau să pună în cinstea sa o placă de marmură deasupra mormântului. Maica Stareță, Xenia, cu toate acestea, avea unele rezerve căci pentru a pune marmura, trebuia să se deschidă mormântul și se temea ca moaștele să nu emane miros precum toate trupurile din cauza stricăciunii. Dar nu a spus nimănui despre această îngrijorare, când într-o seară o măicuță l-a văzut pe Sfântul Nectarie într-o vedenie.

Sfântul a întrebat-o: Ce mai faci?

Bine, prin sfintele tale rugăciuni, Preasfinția ta, a răspuns ea.

Apoi Sfântul i-a zis: Pleacă-te ca să te binecuvântez”.

Făcând aceasta, Sfântul Nectarie i-a făcut semnul sfintei cruci de trei ori și a întrebat-o: miros? După ce aceasta i-a zis că nu miroase nimic, a întrebat-o mai deschis: miros urât?

Cine a spus că mirosiți urât, Preasfinția voastră?, a răspuns aceasta. Cum se poate să mirosiți urât?

Stareța așa crede.

Care stareță?, se miră aceasta.

Stareța Xenia. Uită-te la mine! Lipsește ceva? Și i-a arătat mâinile, picioarele, s-a întors cu spatele și a întrebat-o: Oare nu sunt întreg?

Ba da, sunteți pe deplin întreg, a încuviințat aceasta.

Măicuța i-a povestit stareței Xenia despre viziunea sa. Drept urmare, mormântul a fost deschis și într-adevăr, trupul sfântului a fost găsit neatins de stricăciune și au văzut că mâinile, picioarele și capul puteau fi îndoite. Întregul trup al Sfântului semăna cu o persoană adormită.