Dar mai mare decât toate este dragostea ca desăvârşire în Dumnezeu şi ca una care dăruieşte desăvârşitele premii, căci dragostea nu poate face rău aproapelui, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu gândeşte răul, ci dragostea este plinirea legii. Dragostea Îl pleacă spre milostivire pe Dumnezeu dintru cele de sus. Dragostea a dezlegat pe femeia desfrânată din legăturile păcatului, fiindcă Domnul spune: „Pentru că mult a iubit, iertate sunt păcatele ei cele multe" şi, având în vedere desăvârşirea ei, Domnul a zis că cea dintâi şi cea mai mare poruncă este: „Îl vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, şi din tot cugetul tău"; iar cea de-a doua: „Îl vei iubi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. În aceste două porunci sunt cuprinse toată legea şi toţi proorocii". Dragostea, având ca făclie credinţa din fapte, slujind pe Dumnezeu, împlineşte legea.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 61)