dragoste

Când cerem binecuvântarea părinților?

Cunosc familii creştine în care fiul sau fiica, ieşind afară, plecând la facultate iau binecuvântare de la mama sau de la tata, ceea ce oferă relaţiei lor o căldură şi o apropiere deosebită, dar apără şi copilul.

Cât de subtil ne poate înșela mândria

„Cine-L cunoaște pe Dumnezeu așa cum trebuie El cunoscut, cel care știe cât de mult S-a smerit pe Sine Fiul lui Dumnezeu, nu se va mân­dri, ci se va mândri cel ce nu știe asta.”

Cuvânt despre infernul neiubirii

Și-n iad este iubire, dar iubirea, în cei care iubesc, lucrează în duhul comuniunii; iar în cei care nu iubesc ea arde ca flacăra. 

Când Îl iubim dezinteresat pe Dumnezeu, viața noastră se umple de bucurie

Cel care are mărime de suflet chiar și în ispite Îl slăvește pe Dumnezeu și, încet-încet, ajunge să se poarte mereu cu recunoștință față de El, iar atunci vine dumnezeiasca prefacere în sufletul lui, bucurându-se și veselindu-se neîncetat. Altul se poate să nu aibă nici ispite, ci numai binecu­vântări, dar niciodată să nu fie mulțumit.

Familia ‒ cea mai bună școală a vieții și a dragostei

Familia este un lucru de mare răspundere, care solicită multă osteneală şi băgare de seamă. În familie, bucuria este amestecată cu necazuri şi încercări. De aceea, este nevoie de vigilenţă permanentă şi de înţelepciune. Familia este şcoala dragostei.

Împăcarea-i viață nouă

Ridică-n slavă ochii tăi uimiți Și-Mi vezi durerea spinilor pe frunte; Privește-n ochii Mei de plâns topiți Și-n palme vezi-Mi chinurile crunte.

Scrisoare către o mireasă – necazurile să nu vă ia pe nepregătite

Acum sunteţi doi. În doi, bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte – o singură inimă şi un singur drum în viaţă.

Ucenicia rasoforului Platon, devenit mai târziu marele stareţ Paisie de la Neamţ

Într-o noapte, spre Duminică, Platon a adormit aşa de tare, că nu a mai auzit clopotul de Utrenie. Când s-a deşteptat, slujba era pe la jumătate. Atunci, de mare mâhnire, a început a plânge şi s-a întors la chilie. Iar a doua zi s-a ruşinat să mai meargă la Sfânta Liturghie şi la trapeză cu fraţii, ci şedea în chilie plângând, atât era de pătruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea, multă vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci şezând pe un scăunel, ca să se poată deştepta la Utrenie.

Să păzim poruncile lui Dumnezeu şi, cu dânsele, sufletele noastre! (Sfântul Paisie de la Neamţ)

Spunea unul dintre ucenicii săi: „Treizeci de ani am trăit pe lângă dânsul şi nu l-am văzut niciodată întristându-se pentru nevoile materiale. El numai atunci se întrista tare, când vedea călcându-se vreo poruncă dumnezeiască, şi mai ales de bunăvoie. Că sufletul său şi-l punea pentru cea mai mică poruncă a Stăpânului”.

Să îi învățăm pe copii disciplina autentică

Cea mai dificilă parte a educaţiei constă tocmai în a fortifica în copil voinţa capabilă de stăpânire de sine autonomă. Această capacitate trebuie înţeleasă nu doar în sensul ca sufletul să fie în stare să se înfrâneze şi să se silească, ci şi în acela ca lucrul acesta să îi vină uşor. Pentru omul neînfrânat, orice interdicţie e dificilă; pentru omul disciplinat, orice disciplină este uşoară, pentru că, stăpânindu-se, el poate intra în orice formă bună şi care prezintă sens autentic. Şi atunci, cel ce se stăpâneşte este capabil să comande şi altora. Iată de ce grăieşte proverbul rus: „mare stăpânire este să te stăpâneşti pe tine însuţi”.

Pagini