Familia – o școală a iubirii
Iubirea înseamnă consimţământul de a se jertfi mereu pentru o anumită persoană, de a o ocroti, de a se bucura de reuşitele ei ca şi cum aceste reuşite ne-ar aparţine nouă, de a se întrista de necazurile ei, ca şi cum aceste necazuri ar fi ale noastre.
O familie se naşte din sentimentul de dragoste dintre două persoane, care devin soţ şi soţie. Pe această iubire se întemeiază aeastă instituţie. Izvorul acestei iubiri este dragostea părintească şi dragostea copiilor faţă de părinţi, precum şi iubirea reciprocă dintre membrii familiei. Iubirea înseamnă consimţământul de a se jertfi mereu pentru o anumită persoană, de a o ocroti, de a se bucura de reuşitele ei ca şi cum aceste reuşite ne-ar aparţine nouă, de a se întrista de necazurile ei, ca şi cum aceste necazuri ar fi ale noastre.
Într-o familie, omul este nevoit să împartă împreună cu celălalt membru necazul şi bucuria acestuia. În căsătorie şi în dragoste, omul transferă centrul intereselor proprii, al concepţiilor sale despre lume în alte persoană, se debarasează de propriul egoism şi egocentrism, se adânceşte în viaţă: într-o oarecare măsură el începe să vadă lumea şi din perspectiva celuilalt. Dragostea, pe care noi o primim din partea soţului şi a copiilor, ne oferă plinătatea vieţii, ne face mai bogaţi sufleteşte şi mai înţelepţi.
(Preot Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p. 15)