Suindu-se odată avva Ioan de la Schit cu alți frați, a rătăcit cel ce îi povățuia pe ei, căci era noapte. Și au zis frații către avva Ioan:

– Ce vom face, avvo, că a pierdut fratele calea, nu cumva să murim, rătăcindu-ne?

Le-a zis lor bătrânul:

– De îi vom zice lui, se mâhnește și se rușinează. Ci iată, mă fac eu că sunt slab și zic că nu pot să merg, ci rămân aici până dimineață.

Și a făcut așa. Iar ceilalți au zis:

– Nici noi nu ne ducem, ci ședem cu tine.

Și au șezut până dimineață și pe fratele nu l-au smintit [nu l-au mustrat].

(Patericul, ediția a IV-a, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 105)