Nu este dragoste mai mare decât a-ţi pune viaţa pentru aproapele tău, decât a muri. Nici Înţeleptul Solomon n-a găsit să compare dragostea cu altceva decât cu moartea, când zice că „dragostea ca moartea e de tare" (Cântarearea cântărilor). Ne punem viaţa pentru aproapele nostru ori de câte ori iertăm celor ce ne greşesc. A ierta înseamnă a renunţa la tine însuţi, la dreptul tău, la dreptatea ta pentru a îndreptăţi pe cel ce ţi-a greşit, înseamnă să mori tu pentru a lăsa pe altul să trăiască.

Cu alte cuvinte, a ierta înseamnă să reîntorci la viaţă, să dăruieşti viaţă. În aceas­ta ne facem asemenea cu Dumnezeu.

Ca să înţelegem mai bine ce facem atunci când iertăm, trebuie să avem în minte parabola evanghelică despre fe­meia prinsă în adulter. De fiecare dată când nu iertăm - ucidem cu piatra inimii noastre, dar când iertăm - dăruim viaţă. Ce măreţ lucru este a ierta!

(Ieromonah Savatie Baştovoi, A iubi înseamnă a ierta, Ed. Cathisma, Bucureşti, 2006 p. 7)