Cine vrea să iubească pe Dumnezeu, trebuie să înveţe ca pururea să verse lacrimi pentru păcatele lui. Dragostea lui Dumnezeu nu are limite, adică din toată puterea, din tot cugetul, din toată virtutea; iar iubirii de aproapele i-a pus margine: să-l iubeşti atât cât te iubeşti pe tine. Pentru că aceasta este ce spune altă Evanghelie: Cine iubeşte pe tată, sau pe soră, sau pe frate mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Nu a spus că nu-i voie să iubeşti, ci să nu-l iubeşti pe aproapele mai mult decât pe Dumnezeu.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 123)