Aceasta o întăreşte Sfântul Apostol Pavel după ce a făcut comparaţie între aceasta şi cele mai înalte şi duhovniceşti daruri, ca de pildă, darul prorociei, de a învăţa pe credincioşi cunoaşterea duhovnicească a lucrurilor, binecuvântatul dar al vorbirii în limbi, credinţa care face minuni, ce mută chiar şi munţii, binefacerile, ce ajung până la a împărţi toate ale sale, şi mucenicia. Comparând dragostea cu toate aceste minunate daruri, marele Apostol al neamurilor găseşte că dragostea le depăşeşte întru toate. Ele sunt vremelnice, iar ea veşnică. Ele sunt de folos în această lume, iar ea continuă şi în veacul viitor.

(Arhim. Serafim Alexiev, Tâlcuirea la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, pp. 90 -91)