Cum voi fi împreună cu Iov eu, care n-am primit cu mulţumire necazul ce mi s-a întâmplat? Cum voi fi împreună cu David eu, care n-am avut ca el îndelungă răbdare împotriva vrăjmaşului? Cum, iarăşi, voi fi cu Daniil eu, cel ce n-am căutat pe Dumnezeu cu înfrânarea cea de-a pururea şi cu rugăciunea cea iubitoare de osteneală? Cum voi fi cu fiecare dintre sfinţi eu, cel ce n-am umblat pe urmele lor? Cine este atât de nesocotit cârmuitor de nevoinţe ca să încununeze pe cel biruitor la fel cu acela care nu s-a nevoit nicidecum? Care cârmuitor, la împărţirea dobânzilor, cheamă pe cei care nici nu s-au arătat la război, răsplătindu-i ca pe cei ce au biruit? Bun este Dumnezeu, dar este şi drept. Şi el va da celui drept răsplătirea cea după vrednicie, precum este scris: “Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima; iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegi” (Ps. 124, 5). Este milostenia, dar şi dreapta judecată. Drept aceea zice: “Mila şi judecata voi cânta Ţie, Doamne”. Ştii doar a cui este mila. Fericiţi, zice Domnul, cei milostivi, că aceia se vor milui. Vezi dar că El, cu socotinţă, primeşte milostenia. Că nu fără dreptate miluieşte şi nici nu judecă fără milostenie. Că nemilostivă este judecata pentru cel ce n-a făcut milă. Că milostiv şi drept este Domnul. Drept aceea să nu-L cunoaşteţi pe Domnul numai pe jumătate. Cel ce face să răsară soarele, Acela osândeşte şi la pierderea vederii. Cel ce dă ploile, Acela plouă şi cu foc. Acelea de mai înainte sunt semnele bunătăţii; acestea, semnele dreptăţii; pentru acelea să-L iubim, pentru acestea să ne temem.

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, pp. 339-340)