Corpusul traducerilor din opera Sfântului Efrem Sirul s-a îmbogățit cu încă un volum: „Cuvântări către monahii din Egipt. 50 de cuvântări parenetice” (Doxologia, Iași, 2021, 200 pg.). Se întregesc astfel volumele anterioare: „Erminii scripturisitice”, „Despre cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos” și „Cuvântări de laudă la sfinți”. În traducerea din limba greacă veche (cu adnotările aceluiași) a lui Alexandru Prelipcean au ieșit la iveală alte cincizeci de rostiri ale rostului prin care mântuirea se propune vieților noastre.

Pareneza, în construcția sa, este o predică ocazională care vizează transmiterea acelor adevăruri de credință și rațiune duhovnicească prin care se întărește viața în Hristos. Or Sfântul Efrem Sirul ne dovedește din plin cum de au rezistat „morții de vii” pentru Învierea din morți asceții vremurilor dintâi ale Bisericii. Deși transmise către monahi, învățăturile Sfântului depășesc cu mult linia unei pastorale filocalice și fixează învățătura de credință foarte aproape de limita inimilor noastre. Cucernicia, asceza inițială, ascultarea, smerenia, filavtie și falsa închipuire, rucodelia, akedia și răbdarea, netemera de Dumnezeu și încurajarea celor lipsiți de curaj, fecioria și înțelepciunea, bunătatea și căutarea lui Dumnezeu, evlavia și căderea în păcat, pocăința și didactica ei, iubirea și teama de Dumnezeu, biruirea poftei, strălucirea vieții monahale ori liniștirea (isihia) cucerniciei, toate aceste teme se „decojesc” dinaintea noastră într-o minunată ediție. La vremea postului, citirea ei aduce a împlinirea unui canon de rugăciune, o doxologie șoptită cu liniște în colțul de Rai în care Sfântul Efrem Sirul te poartă cu atenția dascălului de mântuire.

Sursa: tribuna.ro