Viața omului este adesea asemănată cu un drum. Pe acest drum, fiecare are de înfruntat obstacole, ispite și încercări, dar și momente de bucurie și de împlinire. Acest drum poate fi numit și pelerinaj. Iar un pelerinaj nu este o simplă excursie, ci o experiență de transformare interioară, lăuntrică.

Așa este și pelerinajul care are loc în aceste zile la Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași. De fapt, nu numai în aceste zile, pentru că la această mare și slăvită ocrotitoare a Moldovei și a României, este un pelerinaj continuu, un drum care pornește din toate colțurile țării și se termină la racla sfintei.

Chiar dacă pe drum apar oboseala, ploaia, căldura, aglomerația, totuși, toate acestea sunt înfruntate cu răbdare și credință. Pot fi obstacolele despre care vorbeam la început. Însă, prin multă voință, omul învață răbdarea, smerenia și recunoștința. Este ceea ce îi putem oferi noi, Sfintei Parascheva, ca răspuns la rugăciunile noastre.

Fiecare pas devine o rugăciune, fiecare obstacol, o lecție de tărie. Te întărești și devii un alt om.

În final, nu distanța parcursă de fiecare pelerin contează, ci drumul nostru lăuntric, ceea ce înseamnă călătoria sufletului spre lumină, spre căutarea binelui și a sensului, în ordine inversă, de pe colina Iașilor, spre regăsirea noastră interioară.

Așa ne învață Sfânta Parascheva: să fim buni, să fim credincioși și să nădăjduim mereu, adică să nu ne pierdem speranța. Într-o lume grăbită, în care zgomotul și îndoiala par să acopere glasul inimii, Sfânta rămâne o chemare la liniște și credință, dobândind, într-o oarecare măsură, harul sfințeniei.