Astăzi lucrul cel mai important este să nu ne modelăm după acest duh lumesc. Este o mucenicie. Pe cât putem, să nu fim atraşi de acest curent şi să ne ducă târâş pe acest canal. Peştii deştepţi nu se prind în cârlige. Văd momeala, înţeleg că e momeală şi pleacă de acolo și scapă. În timp ce ceilalţi văd momeala, aleargă acolo să mănânce şi, țac, se prind. Tot astfel şi lumea are momeala ei şi îi prinde pe oameni. Oamenii sunt atraşi de duhul lumesc şi sunt prinşi de el.

Duhul lumesc este boală, precum căutăm să evităm o boală, tot astfe să evităm şi cugetarea lumească, oriunde ar fi ea. Să ne înstrăinăm de duhul progresului lumesc, ca să progresăm duhovnicește, să ne însănătoşim duhovniceşte şi să ne bucurăm îngereşte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 81-82)