— Ați spus, Părinte, că duhul lumesc intră în monahism și se pierde râvna duhovnicească. Se va păstra, oare, duhul adevărat al monahismului?

— Este o furtună; nu va lăsa Dumnezeu.

— Părinte, gândul mă întreabă: „Mai există vieți de obște care să călătorească duhovnicește?”.

— Aceasta mai lipsea, să nu mai existe. Atunci ne-ar fi dus Maica Domnului pe toți laolaltă la pușcărie... Există monahi care trăiesc foarte duhovnicește, fără zgomot (n.b. să iasă în evidență). Există suflete (n.tr. virtuoase) în fiecare mănăstire, în fiecare mitropolie etc. Acestea sunt cele ce înduplecă pe Dumnezeu și pentru care El încă ne mai rabdă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.I: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 81)