Domnul Îl iubeşte pe om şi harul Lui va fi în Biserică până în vremea Înfricoşatei Judecăţi, aşa cum a fost în ea în vremurile care au trecut.

Domnul Îl iubeşte pe om şi, deşi l-a alcătuit din ţărână, l-a împodobit prin Duhul Sfânt.

Prin Duhul Sfânt este cunoscut Domnul şi în Duhul Sfânt este iubit Domnul, dar fără Duhul Sfânt omul nu este decât pământ păcătos.

Domnul îşi creşte copiii Săi prin Duhul Sfânt, îi hrăneşte cu Prea Curatul Lui Trup şi Sânge, şi toţi cei ce urmează Domnului se fac asemenea Domnului, Tatăl lor.

Duhul Sfânt ne înrudeşte cu Domnul şi să ştii că, dacă simţi în tine o pace dumnezeiască şi o iubire pentru toţi oamenii, sufletul tău s-a asemănat Domnului.

Harul dumnezeiesc ne-a învăţat aceasta şi sufletul ştie când îl îmbogăţeşte harul; dar sufletul simte deopotrivă şi când pierde harul, simte şi apropierea vrăjmaşului.

Înainte nu ştiam aceasta, dar acum când am pierdut harul, lucrul mi se face vădit din experienţă.

Pentru aceasta, fraţilor, cu toate puterile voastre păziţi pacea dumnezeiască dată nouă în dar şi, când cineva ne va supăra, să-l iubim, chiar dacă aceasta nu este uşor şi Domnul, văzând osteneala noastră, ne va ajuta cu harul Lui.

Aşa vorbesc Sfinţii Părinţi, şi experienţa multor ani arată că osteneala e de neapărată trebuinţă.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 11)