Cuvântul spus din mintea proprie nu pricinuieşte schimbare în suflete pentru că este trup. Însă cuvântul lui Dumnezeu, care se naşte din Duhul Sfânt, are lucrare dumnezeiască şi schimbă sufletele. Duhul Sfânt nu coboară cu aparate. De aceea teologia nu are nici o legătură cu duhul ştiinţific sec.

Duhul Sfânt coboară singur în om, atunci când acesta împlineşte condiţiile duhovniceşti. Condiţia duhovnicească este ca omul să-şi cureţe de rugină cablurile sale duhovniceşti, să devină conductor bun, ca să poată primi curentul duhovnicesc al luminării dumnezeieşti, făcându-se în felul acesta savant duhovnicesc, teolog. Când spun „teolog” mă refer la teologii care au „garanţie” teologică şi diploma lor are valoare, nu la aceia care au numai hârtie fără putere de cumpărare şi a căror diplomă este asemenea cu banii fără valoare din timpul ocupaţiei germane.

De multe ori, mintea se oboseşte ani întregi ca să înveţe una-două limbi străine, în vremea noastră aproape toţi oamenii cunosc limbi străine, dar fiindcă aceste limbi n-au nici o legătură cu limbile Sfintei Cincizecimi, trăim cea mai mare babilonie. Mare rău este atunci când teologhisim sec, iar mintea noastră o prezentăm drept Duhul Sfânt. Aceasta se numeşte „encefalologie”, care naşte babilonia, în timp ce în Teologie există multe limbi, multe harisme, dar toate aceste limbi conglăsuiesc, pentru că Unul este Stăpânul lor, Duhul Sfânt al Cincizecimii, iar limbile Lui sunt de foc.

- Părinte, troparul spune că Sfântul Duh totdeauna dăruieşte...

- Da, dăruieşte, dar acolo unde încape. Dacă nu încape, cum va dărui? Mai mare valoare are un cuvânt al unui om smerit care se nevoieşte, cuvânt ce iese cu durere din adâncul inimii sale, decât o grămadă de cuvinte filologice ale omului neinteriorizat, care ies cu viteză de pe limba lui instruită, dar care nu spune nimic sufletelor, pentru că este trup, iar nu limbă de foc a Sfintei Cincizecimi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, I, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 222-223)