Monahia Melitina Beu, de la Mănăstirea Văratec (1860-1938)

Maica Melitina s-a născut în comuna Sălişte, judeţul Sibiu. În tinereţe a fost căsătorită şi a avut șapte copii. Dintre aceştia, doi băieţi şi două fete au îmbrăţişat viaţa monahală.

Cea dintâi a plecat din casa părintească fiica cea mai mare, Parascheva. Intrând în obştea Mănăstirii Văratec, s-a călugărit în anul 1902, cu numele de Pangratia.

A doua fiică, Ana, a venit la Văratec în anul 1915 şi s-a călugărit cu numele de Lavrentia.

Între anii 1915-1918 au intrat în obştea Mănăstirii Neamţ şi cei doi fii, Nicolae şi Ioan. Primul a primit numele de Nectarie, iar al doilea de Ioasaf. Mai târziu, ambii fraţi s-au învrednicit de treapta preoţiei, ajungând buni slujitori ai altarului şi vestiţi cântăreţi.

În anul 1918 a luat jugul lui Hristos şi buna mamă a celor patru călugări fraţi, anume Maria Beu, călugărindu-se alături de fiicele sale în Mănăstirea Văratec, cu numele de Melitina. Şi s-a smerit maica Melitina douăzeci de ani în Mănăstirea Văratec, întrecând pe multe călugăriţe cu răbdarea, cu blândeţea şi cu râvna spre cele duhovniceşti. Vorbea mereu cu Dumnezeu şi făcea ascultare în tăcere. Iar de la biserică nu lipsea niciodată. Venea cea dintâi la rugăciune şi făcea metanii în pridvor până se deschidea uşa bisericii.

În primăvara anului 1938, maica Melitina Beu – această venerabilă mamă şi călugăriţă – s-a săvârşit cu pace, dându-şi sufletul în mâinile Domnului.

Maica Pangratia a ajuns şi ea o bună călugăriţă şi neîntrecută cântăreaţă în obştea Mănăstirii Văratec. La fel şi sora ei, Lavrentia. Apoi s-au strămutat şi ele din viaţa aceasta, cea dintâi în anul 1953, iar a doua în anul 1967, şi s-au aşezat lângă mormântul mamei lor, Melitina.

În anul 1969 s-a mutat la Hristos Protosinghelul Nectarie Beu, în Mănăstirea Bistriţa-Neamţ.

Iar în anul 1974 s-a săvârşit şi Ieromonahul Ioasaf, ultimul fiu, ca pustnic în pădurile din jurul Săliştei.

Aşa a trăit şi s-a jertfit pentru Hristos maica Melitina cu fiii ei, Nectarie şi Ioasaf, şi fiicele ei, Pangratia şi Lavrentia.

Dumnezeu să-i numere în ceata cuvioşilor părinţi!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 535)