Menirea omului pe pământ
Doar Ziditorul ştie întreaga vrednicie a sufletului omenesc, pe care El l-a zidit după chipul şi asemănarea Sa, şi numai El poate preţui după vrednicie nemărginita lui dragoste şi dăruire față de El, Domnul Dumnezeu.
Fericit omul creştin ce va pricepe asta şi cu toată inima se va lipi de Dumnezeu, Ziditorul şi Răscumpărătorul său, şi va răbda toate ispitele întru dragoste şi dăruire față de El, precum Iov cel din Vechiul Testament, precum apostolii, ierarhii, mucenicii şi toţi cuvioşii, care bine au plăcut lui Dumnezeu şi s-au învrednicit de cereasca cetăţenie, pentru credinţa şi dăruirea lor.
Domnul vrea ca tu să creşti duhovniceşte şi să ajungi la vârsta pârguită, ca un spic de grâu să înfloreşti şi să răspândeşti bună mireasmă înaintea lui Dumnezeu, prin toată virtutea cea duhovnicească, precum o floare minunată a câmpurilor și văilor. Iată menirea ta, omule!
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul Viu – Gânduri despre calea mântuitoare, ediţia a II-a, revizuită, traducere din limba rusă de Adrian Tănasescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 128-129)
Cum se poate ca o rugăciune sinceră să fie atât de eficientă?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro