La Sfânta am ajuns datorită fetei celei mari care, în loc să vrea să vadă Roma, așa cum doream eu, a vrut să vadă mormântul Sfântului Voievod Ștefan și, uite-așa, am organizat un mic pelerinaj în Moldova în luna februarie. În prima zi, am vrut să o plimb pe la câteva mănăstiri cunoscute, însă copila a văzut indicatoarele cu „Peștera Sfintei Teodora” și a insistat să mergem. Ajunsesem la Mănăstirea Sihăstria și, vrând să scap de gura ei, îl întreb pe Părintele de la pomelnice dacă se poate ajunge cu mașina, fiind convinsă că mașina mea mică nu va putea urca pe un drum cu gheață. Rânduiala a fost însă alta. Părintele: „Aveți mașină 4x4?”. Eu: „Nu”. „Cine vrea să ajungă?” „Copila”. „Dacă vrea copila, o să ne rugăm și noi și veți ajunge!”.

Și am ajuns ca și cum am fi mers pe asfalt uscat. Și, de atunci, tot ajungem.

La câtăva vreme de când am început să fugim din București cel puțin o dată pe lună pentru a merge la Sfânta, ne-a fost prorocit al treilea copil, băiețel. În 2 luni am rămas însărcinată, moment din care Sfânta, prin gura câtorva monahi, îmi spunea să mă rog mult, mult, și o să fie bine, iar noi presupuneam că-mi spuneau asta întrucât născusem prin cezariană primii doi copii și depășisem numărul „clasic” de sarcini.

La primele două ecografii a lipsit ecoul embrionar, ceea ce înseamnă, în cele mai multe cazuri, sarcină fără embrion. La cine să plângi? La Maica Domnului și la Sfânta, la cine altcineva! La a treia ecografie totul era bine și am crezut că asta a fost, dar iarăși ne-am înșelat.

Trebuie să menționez că doamna doctor care m-a îngrijit, un om minunat și prietenă din copilărie, era îngrozită când afla că sunt iar însărcinată, deoarece la prima sarcină am stat în pat de la 4 luni, la a doua nu am avut nimic până când am intrat în travaliu ‒ eu având contracții nedureroase, fapt de care și-a dat seama mama, care fusese asistentă de Neonatologie. Mă plimbam în timpul travaliului, neștiind de ce toți se uită bulbucați la mine, iar în momentul incizării au văzut că aveam uterul rupt!

De la 24 de săptămâni de sarcină am început să am travalii false, pe care nu le simțeam decât ca o ușoară balonare, și au început internările de săptămâni, monitorizări, perfuzii și rugăciuni, ca sarcina să ajungă măcar la 28 de săptămâni. În tot acest timp, Sfânta Teodora, prin cei pe care i-a ales să viețuiască lângă ea, ne-a vegheat. Nu m-am îndoit nici o clipă că nu va fi bine. Și a fost. Foarte bine. Copilul s-a născut la termen, într-o duminică, după terminarea Sfintei Liturghii.