Dumnezeu nu este un medicament amar care se dă cu de-a sila, ci un fruct oprit și inaccesibil. Așa trebuie prezentat Dumnezeu ascultătorului, dacă vrei ca acela să devină curios de Dumnezeu.

Dumnezeu Însuși se dă pe Sine în acest fel, El te „seduce”, cum se exprimă Cabasila, și te părăsește când nu te aștepți. Sfântul Macarie Egipteanul, și nu numai el, ne vorbește de această părăsire în care ne aruncă Dumnezeu, comparând-o cu o lecție pe care o dă mama copilului. Așa cum mama își trage mâna lăsându-l pe copil să pășească singur, chiar dacă acesta mai cade pe jos și se lovește, tot așa și Dumnezeu își retrage din când în când harul, pentru a-l maturiza pe ascet. Deci, dacă Dumnezeu se dă în acest fel până și marilor asceți, de ce ar trebui ca predicatorii să-L bage pe Dumnezeu pe gât ascultătorului?

(Ierodiaconul Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 83)