Astăzi, cei mai mulți oameni nu au gustat bucuria jertfirii și nu iubesc osteneala. Au intrat în ei trândăvia, interesul personal și multul confort. Lipsește mărimea de suflet, jertfirea de sine. Consideră o izbândă atunci când reușesc ceva fără osteneală, când se aranjează material, dar nu se bucură atunci când nu pot face aceasta. În timp ce, dacă ar fi înfruntat lucrurile duhovnicește, ar fi trebuit atunci să se bucure, pentru că li se dă prilej de nevoință.

Acum toți, mici și mari, caută lucrul ușor. Oamenii duhovnicești caută să se sfințească cu mai puțină osteneală, mirenii să scoată cât mai mulți bani fără să lucreze, iar tinerii să treacă examenele fără să învețe. Să-și ia diploma dacă se poate fără să plece de la cafenea, să telefoneze de la cafenea ca să afle rezultatele...

Da, până acolo au ajuns. Mulți tineri vin la colibă și îmi spun: „Fă rugăciune să trec examenele!”. Nu vor să învețe, dar spun: „Dumnezeu mă poate ajuta”. „Învață, îi spun, și fă și rugăciune!”. „De ce să învăț, îmi spune, Dumnezeu nu mă poate ajuta și așa?”.

Adică Dumnezeu să-i binecuvânteze lenea? Nu se poate aceasta. Dacă copilul învață, dar nu prinde, atunci îl va ajuta Dumnezeu. Există copii care nu țin minte sau nu înțeleg, dar se străduiesc. Pe aceștia îi va ajuta Dumnezeu să devină foarte inteligenți.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 248-249)