Dumnezeu te caută şi, căutându-te, te înconjoară cu toate semnele milostivirii şi grijii Sale: viaţa ta este a Lui şi toate cele necesare vieţii sunt, de asemeni, ale Sale: lumina, aerul, hrana, îmbrăcămintea, casa şi tot ce ai şi ce este în tine sunt ale Sale. Pentru tine S-a pogorât din cer, a suferit, a murit pe Cruce, a înviat, S-a înălţat la cer, a trimis Sfântul Duh şi a întemeiat pe pământ Biserica, în care a pus tot ce este nevoie pentru mântuirea ta şi, cel mai important: de la naştere şi prin toate rânduielile exterioare ale vieţii te-a făcut deja părtaş acestui tezaur de bunătăţi duhovniceşti!... Vezi câtă dragoste! Şi pentru toate acestea nu pretinde de la tine decât inima ta. Până şi picătura de apă, încălzită de soare, se ridică spre cer... Iar tu de ce întârzii să te întorci la Domnul, încălzit fiind?  Nu vezi oare cum toţi cei din jurul tău se îndreaptă spre Domnul, şi săracii şi cei fără titluri şi neînvăţaţii? De ce stai pe loc, lăsându-i pe toţi să ţi-o ia înainte în Împărăție? Ce, eşti mai rău decât alţii? Oare te-a vătămat cineva? Îţi lipseşte oare ceva, ce le este dat tuturor? De ce stai pe loc? Mişcă-te, grăbeşte-te, până nu s-a încuiat uşa deschisă pentru primirea tuturor celor ce vin acum!

De ce stai ? Vino la Domnul şi începe să lucrezi cu sârg pentru El. Timpul zboară, puterile îmbătrânesc, se învârtoşează şi se apropie de nemişcare, mişcându-se pe direcţia lor înşelătoare. Iar azi-mâine vine moartea, Vezi, ca nu cumva să rămâi în această răceală împietrită faţă de Domnul. Adu-ţi aminte de groaznicul sfârşit, când Dumnezeu Se va îndepărta definitiv de toţi cei ce nu au venit către El, când îi va respinge pe cei ce L-au respins, şi, împins de frică, apropie-te spre Domnul.

Caută-L pe Domnul! Ori Dumnezeu, ori lumea: cale de mijloc nu există. Sau dormi atât de lipsit de grijă, încât nu vezi nimic ?! Acolo este totul, aici - nimic; acolo este adevărul, aici - mirajul; acolo este liniştea, aici - grijile chinuitoare; acolo, mulţumirea, aici - necontenite suferinţe; acolo, bucuria şi veselia, aici - numai necazuri şi durerea inimii. Le ştii pe toate acestea, le-ai încercat pe toate, dar rămâi, totuşi, în aceeaşi stare de deşertăciune a minţii şi a inimii... Vrei să aduci raiul pe pământ?! Iată, este al optulea mileniu, cum iubitorii de lume se tot străduiesc cu toate mijloacele să instaureze raiul pe pământ... Şi nu numai că nu reuşesc, ci, dimpotrivă, totul merge din ce în ce mai rău...Nu-ţi va reuşi nici ţie, ci numai te vei epuiza în goana după bunăstarea înșelătoare a lumii.

De fapt, care suflet nu cunoaşte toate acestea? Pe toate le ştim, ştim că trebuie să-I aparţinem cu sufletul numai lui Dumnezeu şi să le facem pe toate şi lucrurile importante, şi pe cele mărunte pentru a-I fi pe plac numai Lui.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viața lăuntrică, în col. Părinți ruși, p. 18-19)