durere

Viața fără teama zilei de mâine

În viaţa duhovnicească nu trebuie să ne fie frică de nicio putere potrivnică. Dimpotrivă, să ne punem nădejdea în cuvintele lui Dumnezeu: „Nu numiţi uneltire tot ceea ce poporul acesta socoteşte uneltire, şi nu vă temeţi, nici nu vă înfricoşaţi de ceea ce se tem ei. Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L Sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi” (Isaia 8, 12, 13).

Cum putem depăși imensa durere a morții cuiva drag?

Cred, pe de o parte, că este perfect legitim ca cineva să plângă până la capătul zilelor sale pentru o despărțire, pentru imposibilitatea de a mai putea îmbrățișa vreodată persoana iubită, de a-i auzi glasul, de a-i întâlni privirea, de a împărtăși cu ea gândurile cele mai luminoase sau cele mai dureroase. În acest sens, o mâhnire adâncă ne poate urmări în tot cursul vieții, dar nu o îndurerare isterică inspirată de revoltă, ci o întristare liniștită, profundă, calmă.

Rugăciunea leagă sufletul de suflet

Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te fa­ce în chip minunat văzător al tainei lui.

„Întru necaz M-ai chemat și te-am cercat la apa certării” ‒ cuvânt despre scopul suferinței

Ne este foarte greu să acceptăm suferinţa în viaţa noastră, ea este aceea care rupe şi desface egoismul din noi (precum gerul face cu trunchiul copacului), lărgindu-ne inima spre a-L primi pe Dumnezeu. Este adevărat că acest proces de creştere este unul dureros, dar precum Însuşi Dumnezeu-Cuvântul Și-a asumat această cruce a durerii, asemenea şi noi suntem chemaţi să ne purtăm crucea, astfel încât inima noastră să devină o inimă mare, care să poată cuprinde toată lumea, agonisindu-şi o nouă calitate: mărinimia.

(Video) De ce suferă cei buni? - Pr. Constantin Sturzu | Apostolul vremii

Apostolul vremii - rubrică difuzată în cadrul emisiunii „Pridvoarele credinței” (TVR Iași)

Maica Siluana Vlad ‒ „În viaţa noastră cea nouă, în Hristos, plăcerea n-a dispărut, ci este vindecată şi binecuvântată”

La început, spun Sfinţii Părinţi, bucuria era simţirea minţii aflate în comuniune cu Dumnezeu, resimţită de trup ca plăcere duhovnicească. Bucuria este o trăire a duhului, dimensiunea cea mai înaltă a sufletului, resimţită şi de celelalte puteri ale sale, precum şi de trup. În trup e resimţită ca plăcere. Aşa era, şi izvorul ei era mintea omului, duhul lui, conectate la Dumnezeu, izvorul Vieţii şi al Bucuriei. Acolo este „vena” prin care curge bucuria de Dumnezeu şi pacea de la Dumnezeu.

„Cum te descurci cu durerea că ai pierdut totul?”

Lupta este o parte a vieții, care niciodată nu dispare. Dar abordarea pe care o avem în asemenea situații poate face diferența. Am auzit cândva despre un bărbat care a supraviețuit în urma Uraganului Katrina, dar a pierdut totul.

„Fără Dumnezeu, viața doare”

Durerea lui vibrează în mine, mă doare fără să devină durerea mea, dar o simt și asta face posibilă rugăciunea ca pentru mine, ca pentru mine atunci când mă doare ceva. Mulți oameni, în timp ce tac și celălalt vorbește, se gândesc „ce sfat să-i dau?”, „ce să fac pentru el?”. E fără folos. Pur și simplu omul are nevoie să fie ascultat. Cel mai periculos lucru este să dai sfaturi, pentru că omul ia ce spui tu și bagă în biografia lui și în viața lui și nu se potrivește.

Dumnezeu nu este procuror. El nu pedepsește niciodată, ci vrea să ne vindece durerea

Durerea nu este o răzbunare a lui Dumnezeu faţă de om, pentru că Dumnezeu nu pedepseşte niciodată. El săvârşeşte numai binele.

Cinci calități și cinci reguli de viață pentru a trăi în armonie cu tine însuți

Din păcate, nu ne pricepem să fim fericiți! Deosebit de greu e să accepți durerea ca pe un medicament împotriva patimilor. De aceea ne și rugăm să fim izbăviți de tot necazul, mânia și nevoia, pentru sfârșit creștinesc, fără durere, în pace. Cerem de la Domnul să ne dea nu după dreptate și după meritele noastre, ci după mila și îngăduința Lui față de neputința omenească, fiindcă El este bun cu cei nemulțumitori și răi (Luca 6, 35). În această smerenie este nădejdea de mântuire.

Pagini