Această durere se întăreşte mult la adevăraţii nevoitori, atunci când există situaţii grele bisericeşti, naţionale sau chiar mondiale, îmi spunea sfântul meu stareţ Iosif că atunci când a început al doilea război mondial, inima sa a fost cuprinsă de o durere foarte mare, de o flacără care îi ardea cele dinlăuntrul ale sale. A fost nevoit să le părăsească pe toate şi să se roage zi şi noapte cu multă putere, aşa cum nu mai făcuse niciodată. A presimţit că se va întâmpla ceva grav. Peste puţin timp a sosit vestea războiului. Ah, dacă ai şti pe câţi tineri a scăpat de gloanţe această flacără a rugăciunii stareţului meu!

Dar aşa cum am spus, există şi un alt fel de durere. Aceasta se datorează neorânduielii şi lucrării ispititorului. Dacă iei aminte, vei vedea că pătimeşti aceasta şi atunci când, din cauza neatenţiei şi a lucrării demonice, mâhneşti pe vreun frate. De îndată ce acesta se mâhneşte, atunci simţi în piept o durere amestecată cu tulburare. Dacă l-ai nedreptăţit, aleargă îndată, pune metanie şi cere-ţi iertare. Înmoaie inima celuilalt, dacă vrei ca şi Dumnezeu să o înmoaie pe a ta. Uneori se întâmplă ca dreptatea să fie de partea noastră, dar celălalt să creadă că noi am greşit. Chiar şi în acest caz, simţim tulburarea aceluia. Tot noi vom pune metanie şi de data aceasta. Dacă dorim ca sufletul nostru să se liniştească, trebuie să luăm greşeala asupra noastră. Dumnezeu să ne păzească, pentru ca nu cumva vreun demonizat să se supere pe noi. În cazul acesta trebuie să fii foarte puternic pentru a depăşi situaţia.

Mi s-a întâmplat şi mie aceasta când eram începător şi nu ştiam ce să fac. Deşi aveam dreptate, eu i-am făcut metanie, dar acela a continuat să mă insulte, înlăuntrul meu fierbeam. Atunci am alergat la stareţ să mă mărturisesc. Iar el mi-a spus: „Ia aminte, să nu cumva să deschizi gura şi să-i răspunzi împotrivă, că te-ai ars. Diavolul care este în acela aşteaptă să deschizi gura. Un singur cuvânt vrea să răpească de la tine, ca să intre în tine. Atunci mult vei pătimi. Dar nu te teme, pentru că mă voi ruga şi te vei linişti îndată”. Şi într-adevăr, m-am liniştit imediat. Dar aceasta o datorez stareţului meu, pentru că altfel aş fi căzut în deznădejde.

După ce vei citi cele pe care le-am scris despre acest subiect, cercetează-te pe tine însuţi şi vei vedea singur de unde vine fiecare durere înlăuntrul tău. Numai ia aminte să te păzeşti pe tine cât poţi, pentru a nu da drepturi nimănui.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 203-204)

Mai puteți citi:

O durere în timpul rugăciunii