Cum să o iert pe mama mea alcoolică? Atunci când sunt acasă, mă cert cu ea, dar când nu mai sunt acasă, îmi pare foarte rău şi vreau să mă schimb.

Alcoolismul ăsta e dovadă că are durere în ea. Trebuie să o ierţi. Păi n-are destulă suferinţă în inima ei? Tu crezi că ei îi place faptul că este alcoolică? Pentru ce s-o ierţi? Pentru ce s-o ierţi tu? Cui a greşit? Dacă a greşit cuiva, Dumnezeu­lui ei a greşit. Şi oare suferinţa în care o vezi nu este destulă pricină pentru tine ca să te umileşti şi să o jeleşti pe mama ta? Orice patimă este o boală, suntem bolnavi. Şi oare trebuie să-i înmulţim durerea cu nemulţumirea noastră, cu su­părarea noastră? Să iertăm, să iertăm! Dumnezeu să o ierte. Nu văd pentru ce ar trebui să o ierţi, dar văd pentru ce ar trebui să te umileşti şi să plângi şi să-i acorzi cât mai multă atenţie, să-i oferi din timpul tău, din viaţa ta. Pentru că este mama ta. Cei care ajung în această boală o fac din cauză că se simt însingu­raţi, pentru că nu au mai avut parte de dragoste, pentru că nu li s-a mai acordat atenţie, pentru că nu şi-au mai găsit un rost în viaţa asta. Asta este ceea ce ar tre­bui să faci. Dar pentru ce s-o ierţi? E mama ta. Nu ţi-a greşit cu nimic.

Să ne uităm mai senin la păcatele ce­lorlalţi, pentru că păcatul întotdeauna aduce foarte multă durere. Să ne gândim la durerea din inima celuilalt, la suferinţa lui. Să ne gândim că oricine are o patimă, o vede şi îi este ruşine de ea, şi-l doare, şi plânge. Şi gândindu-ne astfel, să ne rugăm pentru el ca Dumnezeu să-l izbăvească şi să luăm seama la noi înşine, ca nu cumva şi noi să cădem în ace­eaşi ispită. Că aşa ne zice Apostolul Pa­vel, că, dacă nu suntem atenţi la noi înşine şi vedem păcatul celorlalţi, putem cădea oricând în el.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 88-90)