Centrul cultului liturgic al Bisericii Ortodoxe este rugăciunea, dialogul dintre creaţie şi Dumnezeu. În rugăciune se întâlnesc oamenii şi îngerii, adunaţi întru slăvirea lui Dumnezeu. Unirea cerului şi a pământului demonstrează că toţi şi toate îşi au originea în Dumnezeu. Această ideea a rugăciunii universale o întâlnim în ectenia rostită de către preot, la rugăciunea litiei.

Biserica se roagă pentru „binecredinciosul popor român, pentru cârmuitorii ţării, pentru iubitoare de Hristos oaste… pentru tot sufletul creştinesc, necăjit şi întristat, pentru apărarea ţării, pentru pacea şi buna aşezare a aceste lumi, pentru cei care sunt în călătorie, pentru tămăduirea celor care zac în boli, pentru cei mutaţi în dreapta credinţă, pentru izbăvirea celor robiţi, pentru fraţii care sunt în slujbe, pentru cei care au slujit în această biserică… pentru ca ţara, toate oraşele şi satele să fie izbăvite de ciumă, foamete, cutremur, potop, foc, sabie, năvălirea altor neamuri, războiul cel dintre noi… ca Dumnezeu să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră şi să ne miluiască pe noi”.